Wednesday, December 5, 2007

Si de ce så nu incepem seara cu




da. marti seara la paris.
m-au luat americanii pe sus la un super-concert cu o super-formatie. Minus the bear?
nu mai auzisem de ei.

ajunsi acolo, descoperim 20 de oameni care stateau in fata scenei si se uitau la baietii aia cum canta. atunci mi-am dat seama ca sala nu era foarte mare, ci era foarte goala. mi-a parut rau pentru cei din formatie - aveau nume funny si nici nu cantau rau.
la ora 10 concertul era deja o amintire, baietii strangeau sculele si se bagau la baut. multi americani. (trecem la feminin plural) (si adaugam groupies knorr instant)

"omg... you guys were like so awesome! can we hang out?"
"yea sure. here's a shot of whiskey."
"omg... whiskey is like so getting me drunk. hahaha"
"hahaha. cool. hahaha."

ce-mi plac mie astea.

oricum. plecam. am intalnit o fata care a plecat de acasa din germania si lucreaza la circ in paris. nu mai cunoscusem pe cineva care sa lucreze la circ.

apoi am intalnit un francez al carui bunic a fost erou la revolutie. la revolutia noastra. mi-a dat vreo 3 nume diferite, nu stiu care exact era bunicul lui, oricum nu-mi sunau cunoscut. dar el parea foarte mandru. nu stia nici romana, nici engleza, da-l stia pe bunica-so. care, din pacate, nu mai era printre noi.

Patrusutecincizeci de vodka mai tarziu, ta-naaaaa - IDEE! vreau sa merg cu bicla pana acasa. (11 grade, niet vant, parfait) Mai jos, vinovata.

O cheamå "Påpushe".







In paris au aceasta chestie foarte cul. Se numeste card Navigo si, pe langa faptul ca dai cu el prin bip-bip si mergi cu metrou, otabuz si restu, il poti folosi pe alocuri pentru plati si poti inchiria si biciclete.
Bicicletele se afla in turme, disponibile la fiecare statie de metrou din paris. Iti iei o bicicleta pe gratis pentru jumatate de ora. Daca dupa jumatate de ora nu o lasi intr-o statie, incepe sa te taxeze automat cu - wow - 50 de centi pe ora. Deci pedaleaza, nene!

Si cum la ora 3 dimineata numai biciclisti mai vezi pe strada, hop si eu acolo cu ei. Alti biciclisti trec pe langa tine si te saluta politicos, porti o scurta conversatie gen ce asculti in casti, de unde vii si daca mai ai chef sa bei.

Ei si da! Pedalam ca un zeu acea bicicleta argintie-mov si cu coshuletz. Treceam de Louvre, Notre Dame si toate alea. Louis XIV, gogol bordello si Kaizers Orchestra in casti. Eram acel Traian Vuia al intersectiilor. Daca eram in filmul E.T, chiar as fi ajuns acasa la åla.

Si chiar atunci, dupå principiul "iti dai seama ca o caramida exista atunci cand te loveste-n cap", am realizat ca locuiesc in varful unui deal. Si atunci s-a dus toata magia. Parcå eram un fuckin mobil-afish la "tutunul dåuneazå grav sånåtåtzii". Unul pe o bicicleta cu dinam si coshuletz.

Un scuter ar fi fost mult mai folositor. Chiar daca nu avea dinam si coshuletz.

4 comments:

--- said...

Papushe??
SUPERTARE.

Mihnea, s-ar putea chiar sa iti iasa fain treaba cu blog-ul. I enjoy every bit of it.

'till next time: "Bon chance!"

silvia said...

din nou, imaginaţia mea lucrează şi viziunea cu tine pedalând şi înjurând pe un deal, noaptea, după patrusutecincizeci de vodka, este inegalabilă

Doamna Brebenel said...

cu dinam si coshuletz. si geaca facea vaaaaaj in spate ca fularu la pilotii pe avioane decapotabile. "hai papushe. hai."
exact acel moment de "'ai sa-mi bag pula, de-as avea un schimbåtor shimano!"

silvia said...

clar. dinamul şi coşuleţul fac toată treaba. o să-mi cumpăr şi eu un dinam şi-un coşuleţ să umblu cu ele prin otobuz.
da' pân' la urmă, cum a fost despărţirea de păpuşe?